Neagu Djuvara - Tineretea tine de caracter

Un articol din revista Tabu, mertita citit!

"Oamenii au o singură vârstă toată viaţa

Hermann Graf Keyserling, un filozof german care era la modă prin anii ’20-’30, a spus că oamenii au o singură vârstă toată viaţa. E un lucru inteligent, nu? Niţel exagerat, dar, uitaţi, eu cred despre mine că am avut mereu 26 de ani. Îmi amintesc că la 11 ani, când eram în vacanţă la Sinaia, o prietenă de-a mamei mele îmi spunea „micul filozof”. Vârsta mea mentală a rămas şi acum, la 91 de ani, de 26.

Apropo de asta, îmi amintesc de povestea unui român care lucra în partea de Sud a Senegalului, cea mai nenorocită şi săracă parte a ţării. Avea un proiect acolo, pentru FAO (Food and Agriculture Organisation) şi după ceva timp, fiind depăşit de muncă, a cerut un ajutor. Şi l-a primit! I-au trimis de la Paris un fran­cez tânăr, de-abia ieşit de pe băncile facultăţii.
Romanul meu l-a luat cu masina de la aeroport si au plecat acolo in mlastina, la tantari, in caldura, in nenorocirea aia de zona. Si fracezul asta, pustiul, i-a zis romanului in masina: ''Pentru pensie...cum facem?''

Era un moş francezul ăla, un moş de 20 de ani! Păi cum să te gândeşti la pensie în condiţiile alea?! Românul meu, trecut prin tot felul de greutăţi, şi-a făcut cruce. E o chestiune de caracter tinereţea, eu mi-am păstrat apucăturile din tinereţe. Sunt un om ambiţios, muncitor, dar îmi plac glumele în continu­are şi vă mărturisesc că şi acum îmi amintesc nişte cântece deo­cheate, învăţate de la fratele meu, pe care mi le cânt singur şi mă distrez. Aşa suntem. Unii îmbătrânim de tineri, alţii rămânem copilăroşi. Unii chiar poate prea copilăroşi.

Tinereţea este tonică

Am lipsit din ţară 45 de ani şi la întoarcere am descoperit că mă înţeleg nu cu generaţiile de sub mine, cu cei de peste 40 de ani, cu cei foarte tineri. Aşa se face că prietenii mei de acum au între 20 şi 40 de ani. Da, mi-am făcut prieteni ade­văraţi printre studenţii mei, comunicăm bine, ne înţelegem. Iar din prietenii mei mai vechi, foarte mulţi s-au schimbat cu vârsta. Şi n-am mai fost pe aceeaşi lungime de undă cu ei!

Chiar şi cel mai bun prieten al meu, francez, care m-a găzduit când eram pribeag, prieten bun de tot, s-a schimbat, a îmbă­trânit. Eu am continuat să-l con­sider cel mai bun prieten, dar nu ne mai înţelegeam deloc. Nu mai eram de acord cu atitudinea pe care o avea faţă de copiii lui, cu felul în care îşi conducea casa. Ajunsesem în punctul în care nu îmi mai făcea plăcere să îmi petrec timpul cu el, ci cu copiii lui. De altfel, am rămas prieten foarte bun cu fiica lui cea mică. Acum are şi ea 50 de ani, dar prietenia noastră a început când avea vreo 20.

Resorturile tinereţii

Ambiţia mă ţine tânăr. Din nefericire, nu poţi recomanda cuiva să fie ambiţios, pentru că asta e o trăsătură pe care o ai sau nu o ai. Dar ca să faci ceva în viaţă e musai să fii ambiţios, să vrei să faci ceva, altfel te prăbuşeşti psihic. Şi vă spun, am văzut şi oameni tineri careatunci când nu au mai avut scopuri, au îmbătrânit. Brusc. Eu am multe lucruri pe care vreau să le fac, plus proiecte mai vechi pe care vreau sa le finalizez.

Mai am în cap încă vreo două-trei cărţi nescrise. Şi vreau să-mi public teza de filozofia istoriei, cea mai dragă operă a mea, în limba engleză, pentru că franceza nu mai este o limbă citită. Mă simt util în România, vreau să profit de popularitatea mea şi să mai lansez nişte idei care să ne dea de gândit. Uitaţi, „Thocomerius – Negru Vodă”, ultima mea carte, s-a epuizat într-o săptămână şi a fost reeditată cu eticheta „bestseller”. Este unul dintre motivele pentru care am vrut să revin în România. Aici pot să fac ceva şi e o satisfacţie morală să reuşeşti ce ţi-ai propus.

Muncesc în fiecare zi şi evit orice activitate care mă distrage de la scris. Nu îmi permit să fiu împrăştiat, evit mondenităţile, pentru că am scopuri de îndeplinit."